Pregătiri pentru scoala pădurii (SP III - 15) și/sau Impresii din prima zi de diriginte.

 Există un obicei ca profesorii să pregătească o mică atenție pentru elevi în prima zi de școală. De cele mai multe ori un ceva dulce  sau un pix, orarul, structura anului școlar sau diverse mape. Fiecare face după cum dorește și după bugetul pe care îl are, aceste mici atenții sunt suportate din buzunarul cadrului didactic. 

Nu-mi amintesc să fi venit fetele mele cu ceva acasă în prima zi de școală, cu excepția manualelor. Le-am și întrebat, și mi-au spus că maxim o bomboană servită atunci pe loc din cutie, ca la zilele de naștere.

Fiind nouă în școală și știind că nu am manuale (vor primi unele noi dar editurile nu le-au tipărit ca de obicei la timp), mi-a propus să le pregătesc eu ceva elevilor mei. Nu știam numărul lor exact, așa că mi-am pregătit mai multe pachețele să am de unde.    

Mi-am tipărit o etichetă de pe net cu urarea binecunoscută ”Mult succes în noul an școlar!” și structura anului școlar. Din coli A4 am făcut pungulițe    asemănătoare celor de cadou, doar că eu nu le-am pus și toartă. Tutorialul pentru pungile de hârtie poate fi urmărit aici

Am lipit etichetele cu urarea pe fiecare pungă, apoi în interior am pus foaia cu structura anului școlar, un creion, un pix negru și câteva bomboane. Când au auzit Monica și Rosie că e rost de pregătiri de școală s-au prezentat imediat în ajutor, că la Salvăm păpuși avem tema „Pregătiri pentru școala din pădure”. Eu le-am spus că nu prea avem legătură cu pădurea dar ele au insistat și le-am făcut pe plac. Cumva au parcă au avut dreptate, la un moment dat m-am simțit azi în clasă ca în codru.

Cum au primit elevii mei aceste mici atenții ... nici nu știu cum să descriu. Unii nici nu le-au atins, nici când le-am spus câ sunt pentru ei. Îmi ziseseră unii colegi că ei nu mai le iau nimic că pentru ei acel pix nu valorează nimic. Alții au mâncat bomboanele și mi-au scris într-un scris stângaci „mulțumim pentru dulciuri”.

Majoritatea au lăsat creionul și pixul pe bancă, exact cum fusesem avertizată. Un coleg mi-a spus săptămâna trecută că aici e ceva de genul „dacă îmi dați pix, scriu și eu, doamna!” Așa că le-am adunat frumos și mi le-am pus în dulap. Parcă mă văd că la începutul orelor le împart creioane cu care să scrie și le strâng la final. Le-am spus să-și cumpere cretă - nu au bani. Nu sunt tocmai săraci toți, dar sunt destui care trăiesc doar din ajutor social și vin la școală, cât vin, doar pentru asta. Nici vorbă să-și cumpere culegeri.

Le-am dat eu foi să își noteze orarul de pe tablă, abia îl primisem și eu, altfel l-aș fi printat pentru fiecare. A fost mai simplu să-i las să facă poze decât să își scrie fiecare orarul.

Câteva orare care au rămas nescrise pe bănci

Le-am dat numărul meu de telefon - nici nu am terminat bine de scris pe tablă că deja îmi suna telefonul. Șase apeluri de la numere necunoscute aveam la final. Nu vă închipuiți că și știu cine a sunat, dar cred că toatp gașca veselă de băieți vorbăreți. Directoarea le spune „lăutarii”. Am înțeles că știu să cânte frumos.

Și cireașa de pe tort, la final, când le-am drumul să plece acasă, vin trei domnișoare la mine și purtăm următorul dialog:

„Fata nr 1 și fata nr 2 în cor : Doamna, vrem să vă spunem ceva despre asta (arătând către fata nr 3)

Eu : despre domnișoara! Spuneți.

Fata nr 1. Asta nu știe să scrie și să citească

Fata nr 2: eu și cu ea (fata nr 1) suntem în regulă, dar asta nu știe nimic.”

Nici nu-mi amintesc ce am răspuns, ceva de încurajare dar nu știu exact. În cap îmi umblau tot felul de gânduri - eu ce fac mâine? Prima mea oră e cu ei. Nu cred că am șanse de a face matematică, Deși avertizată, contactul cu ei m-a lăsat năucită din multe puncte de vedere.

O să trec postarea în tabelul lui Rux, sperând că se potrivește și pentru școala din pădure și mă întorc la cataloage, planuri de lecție, planificări și adaptări al programei la realitatea de la clasă.