Culegatorii de serviciu

Dacă tot v-am aratat-o pe Scai în vișin, să vă prezint și ceilalți însoțitori matinali la cules de visine. Bine-nteles fiecare culege în interes propriu, adică eu pt dulceata, ei pentru burtica proprie.

Anul acesta cățeii mei s-au specializat în cules fructe. Pe Bella o știam amatoare de caise de anul trecut. Caisul se scutură inevitabil și în zona lor de acces, așa că le-a avut la dispoziție. Dar se pare că a ținut minte că prea multe caise nu fac casă bună cu sistemul ei digestiv. Anul acesta a luat doar cateva de poftă. Însă nasul ei fin a descoperit căpșunile și cum scăpa în grădină, direct pe folia de căpșuni mergea. E motivul pentru care și-a primit interzis total în grădină. Și ea și Nero.

Nu de alta, dar după ce s-au înfruptat amândoi pe îndelete din merișorul de miere, sigur s-ar delecta și cu niște zmeură, pe care o știu amândoi de anul trecut. Nici nu vreți să știți de câte ori am „certat-o” pe Bella că mănâncă merișoare ca să descopăr că era de fapt Nero. Cu problemele lor de piele au stat amândoi fără zgardă în perioada acestor fructe și nu reușeai să-i mai deosebești de la distanță.

Dacă plăcerea de a mânca căpșuni și merișoare am înțeles-o că sunt fructe dulci, pur și simplu m-au luat prin surprindere cu vișinile. Mai ales că cele de pe ramurile cele mai joase nu sunt chiar foarte bine coapte.

Și uite așa mi-am adus aminte că patrupezii mei mânâncă și struguri, mai ales stafidiți, dar vara le place să se răcorească și ei alături de noi cu câte o felie de pepene. În concluzie, fructe să fie că ei vor fi fericiți.