Felicitarea călătoare

 a sosit, chiar de ceva timp, cea de la partenerea mea din cadrul acesti provocări. Trebuie să recunosc că eu am mintea foarte împrăștiată anuș acesta, mai precis luna aceasta. Nu tocmai mă recunosc în acestă stare, dar poate că ar trebui să accept că anii încep să treacă și poate chiar am nevoie de ceva ajutor cu memoria. Să vă spun că ieri m-am trezit la poartă cu copil nou la pregătire de care uitasem că trebuie să vină?

Așadar, când s-au anunțat echipele la provocare tot ce am reținut eu a fost numele partenerei, Pompilia. Să mă uit mai sus în galeria de creații, ce felicitare primise ea nici gând, sau poate că atunci demult m-am uitat dar am uitat complet. Dar cel putin în acest caz uitarea mea a fost benefică,pentru mine. Când am deschis plicul, a fost o adevărată surpriză să descopăr felicitarea Pompiliei, o felicitare pe care am admirat-o mult datorită floricelelelor din material pe care le-a fololosit, acele gen de floricele din care a mai făcut și un brăduț, și știu că am văzut și un articol la ea cum se fac, de pe care nu-l mai găsesc acum.

În concluzie, pentru mine, felicitarea călătoare a fost chiar o surpriză deosebită. E ceva să vezi printr-un ecran un obicet ce îl admiri și cu totul altceva să-l vezi în realiate. Mărțițorul și scrisorica au fost un bonus neașteptat care mi-au mers la suflet. Mulțumesc mult Pompilia.

postarea r fi trebuit să apară luni, dar se parea că memoria mea și timpul limitat au făcut o „combinație bună”