Am început cu adunatul aracilor din grădină și depozitarea lor corespunzătoare pentru iarnă. La fel și-au găsit locul de iernat și frutunele de picătură, precum și folia antiburuieni. E deja la al patrulea an de folosire și începe să cam cedeze prin unele locuri, dar sper că o mai pot folosi încă un an, după un tratament cu feonul idustrial în primăvară, desigur.
A urmat apoi o mică sesiune prin solar, am scos momentan doar roșiile, castraveții se încăpățânează să producă acum, așa că îi mai lăsăm cât mai sunt zile călduroase. O să se usuce singuri când va fi prea frig pentru ei. Urmează să pregătim terenul pentru ceapă și usturoi. Nu știu dacă să mai încerc să pun și salată că în ultimii ani nu prea am reușit să creștem salată de toamnă.
Tot la capitolul lucrări de toamnă am trecut de data asta tăierea unor trandafiri. Nu obișnuiesc să-i tund toamna, prefer primăvara ca să tai direct și ramurile ce nu au rezistat peste iarnă. Doar că la casa cea veche trebuie să pregătim terenul pentru construcție. Din păcate, casa bătrânească este într-o stare avansată de deterioare și e mai puțin costisitor să o dărâmăm și să construim de la zero. Prin urmare, trandafirii din fața ei trebuie mutati pentru a face loc materialelor de construcție. Nu ne apucăm de lucrări în toamna asta, dar prefer să mut trandafirii de acum. Cine știe, poate reușim să luăm ceva materiale la reducere mai la iarnă si să avem unde le depozita.
După o zi întreagă de tăieri și tocat de crengi, în sfârșit, s-a făcut lumină în fața casei:
Bine-nțeles că eu am uitat de fotografii încă de la început, cea din stânga este făcută când deja tăiasem jumătate din vegetația de acolo ( vreo două tufe de iasomie reduse la jumătate până când vor fi și ele mutate și reduse mai mult pentru a fi întinerite). Poza din dreapta e aproape de final când mai era un singur trandafir de tăiat de pe aceasta latură a casei.
Motivul pentru care mi-am amintit de poze e fix acest trandafir care seamănă cu un măceș. Am vrut să-l pozez înainte de a-l tăia.
Și o surpriză - un fruct în gutuiul japonez. Da, știu că seamănă cu un măr, dar se pare că așa arată fructele acestui arbust. Sunt curioasă ce gust o avea. Am citit că se poate face compot sau dulceață din aceste fructe. Va trebui să mă documentez să aflu cum să-l facă să rodească mai mult.
Tare harnicuta ai fost. Si ai povestit atat de frumos, incat am avut senzatia ca am petrecut si eu o zi la curte. Te imbratisez si iti urez sanatate multa.😘😘
RăspundețiȘtergereMul'umesc. Uneori e chiar foarte relaxant la curte, chiar dacă e mult de lucru.
ȘtergereCât spor ai avut, Nicoleta!
RăspundețiȘtergereE foarte frumos sa stai la curte...
Eu am copilărit la casa și mereu tânjesc după gradina de acasă...
Cum te mai simți?
Mulțumesc. Sunt bine acum, de luni revenim toți la programul obișnuit. Cu alte cuvinte mai puțin timp de lucru prin curte.
ȘtergereEu am crescut la bloc, dar vacanțele le-am petrecut la țară, la bunici. De la ei am învățat multe lucruri care îmi sunt utile acum.
Chiar semana cu un maces. Foarte bine.
RăspundețiȘtergereSi... fructul gutuiului japonez seamana cu un mar :)) - sa ne spui cum este pana la urma :D. Chiar.. gutuiul japonez este un pomisor diferit de cel „ornamental” cu flori rosii? :).
Ma bucur ca a avut spor si vreme frumoasa si ca a trecut si „motivul vacantei” impuse.
Pupici cu drag :)
Mă crezi că am uitat complet de fructul gutuiului? Nu stiu dacă sunt doar ornamentali sau sunt aceeași. Am „moștenit” acest pomișor de la vechiu proprietar. Am crezut că e doar decorativ până am găsit fructul. Am căutat pe net și atunci am vazut și că da, așa sunt fructele lui și că sunt comestibile. Dar, da, acesta pe care il am face flori roșii.
Ștergere