Fishing in spring - Van Gogh - tablou cu diamante

Goblenul cu diamante este una din pasiunile mai noi ale mele și probabil în timp va înlocui de tot goblenul original. Mi-a plăcut să lucrez goblen clasic, dar nu am devenit vreun mare fan datorită timpului mare de lucru și a faptului diagamele ocupă destul de mult spațiu și mă enervează să le tot întind și să le strâng. În plus, în ultimii ani, acul de cusut începe să nu mai fie chiar așa prieten cu mine (îmi tot amorțesc degetele).

Primele goblene cu diamante pe care le-am descoperit erau niște joculețe pentru copii pe care le-am luat la reducere de prin Kaufland. Sunt ceva ani de atunci, nici nu știu dacă fetele mai țin acele minitablouri expuse în camerele lor.

Primul meu goblen cu diamate l-am făcut anul trecut, un delfin și atunci am descoperit plăcerea acestor tablouri. 

Reproducerea după Van Gogh, Fishing in spring, am început-o anul trecut , nu știu mai exact când, dar o postare din octombrie îmi spune că îl începusem deja la acea dată. Știu că la un moment dat l-am strâns de tot și nu m-am mai apropiat de el până săptămâna trecută, de Înălțare când îmi trebuia o ocupație care să mă țină lipită de scaun. Am reușit să mă „cert” bine cu genunchiul din dotare și cam singura poziție în care uit de el este așezată pe scaun. În rest, e dificil să găsesc o poziție în care să stau, chiar și în somn, iar pentru mers am adoptat poziția raței legănate.

Nu am poze intermediare cu goblenul, mișcarea de a așeza pietricică cu pietricică la locul ei are în ea și ceva terapeutic, relaxant, lăsându-te singur cu gândurile tale. În imposibilitatea de a funcționa la capacitatea maximă, din cauza genunchiului, mi-am pus un serial pe care mai mult îl ascultam și am lucrat la goblen aproape continuu până când l-am terminat. Acum trebuie să găsesc altă activitate de stat la masă.