Crin întârziat

 Acest crin l-am primit de la mama, acum câțiva ani. Eram destul de sceptică la început că mai pierdusem și alți crini primiți de la ea, în principiu pentru că n-am știut să-i îngrijesc. Dar pe acesta l-am primit cu indicația că trebuie ținut în casă iarna, chiar și în pauza pe care o face singur - îi cad toate frunzele de parcă s-ar usca. Dar primăvara era primul care înflorea, de altfel mai întâi îi apărea bobocul și abia apoi ceva frunze. Și uneori abia se trecea o floare cu 4-5 cupe că apărea alt boboc.

Verile și le petrece afară cu celelalte flori „călătoare” și se bucură de aer curat și umbră. Vara trecută  a făcut cunoștință cu Bella, sau mai bine zis cu colții Bellei și l-am găsit răsturnat și smotocit bine. Nu mi-am făcut speranțe mari, dar m-am bucurat când am văzut primele frunze noi. Era semn bun.

În primăvara asta însă ...nu a înflorit, de altfel nici nu-și mai pierduse frunzele. La curățenia de Paște nici nu mai credeam că va înflori, știind că îi fusese afectat ciclul vieții în vara trecută. L-am așezat în colț pe pervaz, la soare, dar cumva ascuns de draperie. Din casă nu prea îl vedeam bine. 

Eu nu ud florile în casă, nu intră în atribuțiile mele ci ale fetelor, așa că o perioadă și uitasem de el, dar stregând praful, l-am descoperit la timp, la capacitatea sa maximă de înflorire să mă pot bucura în voie de el. Acum am început să-l urmăresc, de curiozitate, oare o sa mai facă și al doilea boboc?