Irina ne invită și în acest an să participăm la provocarea Bucurii de ianuarie, ediția a treia în cazul ei, a doua la mine. Este o provocare lansată de în ideea de a alunga ”întunericul și deprimarea” caracteristice acestei luni, ce urmeaza după strălucirea și veselia ”celei mai minunate luni ale anului”. Rămân la aceeași credință ca anul trecut că ar trebui să facem în așa fel încât orice lună în care ne aflăm să o simțim ca cea mai minunată.
Pentru mai multe detalii despre fiecare rubrică, intrati pe blogul Irinei.
Colțișorul meu confortabil
Dacă e confortabil, cineva trebuie neapărat să-l țină cald.
 |
Un proiect creativ
Săptămâna aceasta a fost cu recuperări pentru Transformările creative, mai am de scris articolul cu coperțile, dar sunt și acelea gata. Dar am văzut la Irina un tutorial pentru pătrățele tricotate și am vrut să încerc să văd dacă mai știu să țin andrelele în mână. Am făcut unele mici, pe jumătate din ochiuri față de ce a prezentat ea. Să vedem acum ce voi face cu ele.
Tratația săptămânii
Un păstrăv somonat - suna cumva ciudat ca denumire și nu mai spun ca are un aspect la fel de ciudat, dar la gust a fost absolut fabulos.
Plante/flori
Am reușit în sfârșit să mă ocup de orhideele mele ce fuseseră atacate de purici. Au fost toate spălate, curățate, mutate în alte ghivece cu pământ nou și stropite. Pănă acum par să se prezinte bine. Mai urmează o doză de stropit și sper că am scăpat de tot de gândăcei.
Lumini și luminițe
E un aspect de care am uitat complet săptămâna asta.
Grija de sine
Nu am făcut nimic special, doar precauție să nu mai răcesc.
Rugăciune/Recunoștință/Meditație/Jurnal
Sunt recunoscătoare pentru animăluțele noatre care ne oferă momente minuate și distracție cât de multă.
Sursa noastra de energie pozitiva - apropo, Kouki mi-a oferit o portie de emotii zilele astea cand s-a apucat sa roada ce nu trebuie :))). Din fericire a si eliminat. Rar face prostii de genul...
RăspundețiȘtergereDragutul :)) ah si acum realizez ca am uitat s aiti raspund la articolul celalalt - sa stii ca el se murdareste mai putin, nu are snurulete, e mai mult ondulat. Plus ca e mai mic si.. se ia in brate (nu pot spune ca mai e asa usurel ca atunci cand a ajuns - prea slab era :O),
Foarte faine patratelele :D. Tin pumnii cu orhideele :)
Pupici!!
Bine că s-a terminat cu bine aventura lui Kouki. Mie mi s-a intamplat cu piticot mic să înghită din greseală o bilă de metal. Mai rău s-a speriat ea. Dar a fost ok.
ȘtergerePupici!
Super pozele! Mi se pare normal sa-l tina cald... Pentru tine, evident!
RăspundețiȘtergereNu prea le am cu pestele, insa arata simpatic imaginea. Si nu am auzit despre ... somonat! Inca nu m-am hotarat daca sa mai iau o orhidee. Imi lipsesc!
Sa-ti fie cu bucurie tot ceea ce faci, draga Niko!
😘❤️
M-am uitat la postările de anul trecut din ianuarie și am văzut ce orhideea frumoase și înflorite aveam atunci. Sper să le pot recupera. Acum doar una are o tijă ce pare a fi cu boboci. Vom vedea cum vor evolua.
ȘtergereMultumesc. Cu bucurie și la tine!
E tare animat la voi! 😊 Un deliciu! N-ai timp sa te plictisesti si, uneori... timp sa stai linistit. 😊
RăspundețiȘtergereDe cand a venit Fifi, Porto nu e (si) mai atasat de tine?! Asa cum isi tine labuta pare sa spuna tuturor: "e a mea!" ❤ 😊
Poza cu "somonatul" m-a amuzat! Si... mi l-am imaginat in mijlocul blanosilor vostri! 😊
Iti doresc sa salvezi orhideele! Mi le amintesc dintr-o alta poza: superbe!
Patratelele tricotate sunt ca niste bijuterii.
Spor la cele ce le ai de facut!
Într-adevăr, e atât de animat că nu ai timp să faci ceea ce vrei să faci. A și fost un du-te vino pe aici cu sotul și mama și chiar nu am avut acces pe la camera mea de lucru. În poză Porto pe mama o ține ”prizonieră”. A dormit numai cu ea, se simte el mai în siguranță și mai liniștit în camera aia, mai ales de când Fifi a pus stăpâmire pe fiecare colț din living.
ȘtergereMotanii au primit ceva bucăți din somonatul acela, în special pielea. u au fost foarte încântați, au reușit s-o termine în două zile. De mofturoși ce sunt. Porto oricum nu e fac pește absolut deloc.
A, apropo de agitație: azi am reușit s-o pierd pe Bella în casă. A reușit cumva să se strecoare în cămară și să închidă ușa. Doar pentru că am auzit acel declic al clanței mi-am dat seama că trebuie s-o caut, dar a durat ceva că nu răspunde când o strigi, iar ușa aia de obicei e închisă, nici nu m-am gândit inițial că ar fi acolo. Și e un câine tare mic să-l pierzi într-o casa.
Este bine când casa este plină ❤️ fiecare aduce, ca la un puzzle, contribuția sa ❤️👍
RăspundețiȘtergerePupici ❤️
Ce frumos spus! Mulțumesc!
Ștergere