Fila de jurnal

Mă uit pe blog și văd cât de puțin am scris luna asta. Se cunoaște ca au început treburile în grădină și ca s-o citez pe Corina, odată ce ieși afară, uiți de ceea ce aveai de făcut prin casă. Cum primavara a fost târzie anul acesta, și nu e tocmai statornica, zilele ploiase si friguroase fiind în număr destul de mare, profit de orice clipă însorită, schimb toate planurile ce pot fi schimbate și ies afară la grădină, încercând să ajung la zi cu toate lucrările de primăvară.

Acesta ar fi principalul motiv pentru care nu am scris sau lucrat ceva la provocări în prima parte a lunii. De duminică însă m-am pricopsit cu o gripă de tip A care efectiv m-a pus la pat. Dacă luni am mai reusit eu să mai fac câte ceva, ieri abia am reușit sa jung la medic. Ai zice că dacă tot ești nevoit să stai în pat, măcar să citești sau să vezi un film...gripa asta zice altceva. Cand trebuie sa zaci, atunci trebuie sa zaci. Nu puteam sa suport nici lumina ecranului telefonului, nici ochelarii pe nas,  dar fara ochelari nu vad. Singurul suportabil era televizorul in surdină, la care stateam cu spatele și ascultam dialogul din film sau vreo emisiune. Nu că aș ști acum ce-am ascultat.

Azi îmi e ceva mai bine, dar  tot ”consemnata” în camera mea sunt. Încerc să stau izolată să nu-i îmbolnăvesc pe ceilalți ai casei. Am ajuns la stadiul în care mă pot ridica cate o jumatate de oră din pat să fac ceva, dar când reîncep frisoanele și transpirațiile reci...e musai să fac pauză.

Gripa asta mi-a dat peste cap planurile de curățenie și pregătirile pentru Paște. Sunt nevoită să las totul pe seama mamei (noroc cu ea că avea planificat să vină la noi de Paște) și mă simt prost cand aud aspiratorulprin casă și eu nu pot face aproape nimic. M-am apucat, atât cât pot să reorganizez șifonierul din camera în care stau, dar cu pauze că obosesc repede. 

Totodată, încerc să mă pun la punct cu blogosfera, în aprilie am lipsit cam multișor din zona. Mi-ar fi placut să recuperez cu proiectele la provocări, dar toată materia mea primă este la parter și ar fi un deranj prea mare pentru ceilalți sa-i pun să-mi aducă aici cele necesare. Atelierul meu de lucru e cam permanent într-un haos organizat unde doar eu știu unde mi-am pus lucrurile.

Ma distrează comunicarea mea cu ceilalți, în special cu mama. Îi aud prin casa discutând, întrebând de diverse lucruri și eu știu răspunsurile, numai că nu pot striga destul de tare să mă audă. Așa că îi sun. În special pe mama. Am zăpăcit-o cu telefoanele. Cred că ar prefera o portavoce decât să tot răspundă la telefon. Așa că i-am confiscat sotului aparatele de emisie recepție și sper ca mama să se descurce cu ele.