Provocare de noiembrie - ziua 20

 

Întotdeauna mi-au plăcut cutiile postale americane cu acea ușiță și cu stegulețul ridicat  care semnaleaza că ai primit ceva. Dacă ar fi fost și la noi tipul acesta de cutie poștală, cu siguranță aș fi luat. Însă, din păcate cred că la noi nu oferă destulă siguranță în protecția corespondenței personale. Cred că sistemul nostru poștal este la ani lumină distanță de cel american, sau cel puțin de ceea ce văd în filme. Un sâmbure de adevîr trebuie să existe și în ele nu?

Dar nu despre desingnul cutiei poștale vroiam să vorbesc azi. Ci despre scrisori, despre corespondenta primită. Nu știu cum e la voi, dar cutia mea postala devine ceva decorativ. În epoca asta a tehnologicei, a vitezei, cand aproape tot este la un clik distanță, tot ce mai primesc în cutia poștală sunt înștiințări de vreun colet poștal(și ale rare cu atâtea firme de curierat) și eventual reclame promoționale. Norocul meu că la sat sunt puține. Chiar și facturile le-am trecut pe mail de când am avut neplăcuta surpriză să nu le gasesc în cutia poștală și să trebuiască sa merg la furnizori să vad cât am de plată, să nu răman cu restanțe.

 Cine oare a fost de vină ca nu mi-am primit facturile? Să fie furnizorul? Să fie Poșta română? Factorul poștal? Cert e că încrederea în Poșta română a scăzut. Și cum s-a mai întâmplat ca tot poșta să-mi piardă niste plicuri cu felicitări handmade trimise de 8 martie, cândva demult într-un an...m-am învățat să suflu în iaurt. Adică am început să trimit tot ce trimit fie cu curierul (dacă e un colet mai mare) fie cu confirmare de primire. De când m-am mutat la sat am reînceput să colaborez cu Poșta. Avem sediu aici în sat,  iar doamnele de acolo sunt foarte drăguțe. Dar cu măsurile de siguranță necesare la ceea ce trimit : să aibă un număr de înregistrare. Nu am mai pierdut nimic așa, dar...începe să fie scump.

Anul trecut în calendarul de activități, domnisoara cea mare a avut de realizat felicitări. Pentru a nu le face doar de dragul de a fece ceva și a umple o cutie cu ele, am pus fetele să aleagă câteva care pot fi băgate în plic normal și să le trimită prin poștă. Cui? Am ales verișorii lor ca destinatari să fie ceva apropiat vârstei. Ideea le-a încântat atât pe fete cât și pe destinatarii surprinși plăcut. Surpriză a fost și pentru mine la poștă când am aflat că e minim 5 lei de trimis un plic, pentru că le-am trimis recomandate, ca să aibă număr de înregistrare.

Aveam de gand ca și anul acesta să trimitem, cutia cu felicitari de anul trecut așteaptă să fie folosită. Având treabă la Poștă, am înttrebat cât costa acum să trimit un plic cu confirmare de primire :8,5 lei. Daca trimit minimul de anul trecut, adică 5 felicitari, deja mie îmi cam dă cu virgulă. Am îtrat pe site-ul Poștei Române și am studiat preturi. Un plic simplu costă în țară 2 lei. Nu ar fi mult pt o scrisoare. Dar o felicitare handmade? Mi-e teamă că nu ajunge la destinatar. Ar fi varianta de a trimite recomandat. dar și acolo se aduna leuți. Cand i-am povestit unei prietene, reacția a venit promt: ”Nu mai bine trimit online?” Da, e mai ieftin(=gratis), mai rapid, dar ...iar pierdem din apropierea aia care o face un cadou fizic, o atenție cat de mică. Îmi amintesc cu drag de zilele de vacanță din copilarie cand trimteam vederi rudelor, cum mergeam cu tata la poștă și lipeam timbre. Mi-ar fi plăcut sa le învăț și pe fete acest obicei.

Nu sunt decisă ce să fac în continuare. Am vazut că un colet simplu costă în jur de 7 lei. Mă gandesc ca în acest caz să trimit un mic obiect/cadou langă care să pun felicitarea. Pare să merite mai mult decat a trimite o doar felicitare cu confirmare de primire.

Voi ce faceti? Mai scrieți scrisori? Mai trimiteti mici atenții prin poștă? De primit, primiți? Ce mai găsiți în cutia voastră poștală?