Provocare de noiembrie - ziua 17

Zilele insorite de toamna încep să cam dispară. Chiar dacă mai apare soarele, o face doar pe la orele amiezii si doar pentru o mică parte din zi. Azi nici nu cred că o să-l văd. E un cer cenușiu care îmi amintește Bacovia. Mai am treburi de făcut și pe afară, dar cred că azi nu ajung prin curte. Listele de treburi zilnice se modifică de parcă ar fi scările din vestita școală de vrăjitorie Hogworts. Tot nu scap din cap de imaginea acelor scări mișcătoare care flutură în vânt listele mele. 

Ieri am reușit să bifez tot de pe listă și chiar și ceva în plus. Azi am inceput in fortă, trebuie să jonglez cu programul ca doamna din imagine. Am băgat o masină de rufe la spalat, al călcat altele și am reușit să aranjez un șifonier. Nu era pe lista de azi, dar dacă s-a ivit ocazia... de ce nu? Motiv pentru care listele mele sunt în continuă schimbare.

Din cauza nopților friguroase am început dimineața să las animalele de companie în casă cât timp beau cafeaua. Apoi le scot iar afară cu porția lor de mâncare. Azi, motănică a lipsit de la apel, dar și-a facut apariția mai târziu cu miorlăiturile insistente la ușa din față, cerînd la căldură. Știe că pe ușa aia intră fară să vină și câinii. L-am lasat și de data asta și m-am dus repede să închid ușa de la bucătărie. Bucătaria este teritoriu interzis pentru toate patrupedele. Motanul nostru e destul de cuminte în casă. De obicei se culcă pe canapea sau într-o cutie de carton. Uneori mai dispare sus la fete în camere. Nu m-am îngrijorat de el, decât în momentul în care l-am auzit miorlăind iar. Ca de obicei era semnalul să ii deschidem ușa ( când vrea afara cere singur), numai că de data asta nu era ușa de la intrare ci cea de la bucătarie. În graba mea, nu l-am văzut când a intrat în bucătarie și l-am închis acolo. A fost raiul lui. Pe masa era lăsată o farfurie cu niste resturi de la o tocăniță de pui, oasele si niște sos, tot pentru animale păstrate. Motănel fericit a lins toată farfuria, a ros câteva oase, le-a înșirat "spălate" pe jos, și când s-a săturat bine s-a urcat pe scaun și a miorlăit la ușă să-i dau drumul. Acum s-a cuibărit pe canapea și își face somnul de frumusețe, acompaniat de câinii din dotare.

Sperând că asta o să fie singura boacănă pe care o fac azi, ma duc înapoi la jongleriile mele cu liste și treburi și vă doresc o zi spornică.