Să nu spui niciodată pentru totdeauna - Jennifer L. Armentrout

  Autoarea Jennifer L. Armentrout îmi era cunoscută datorita romanelor ei fantasy, în special Seria Lux de care am fost captivata la primele cărți, mai puțin de final,...  "Sa nu spui niciodată pentru totdeauna" m-a atras datorita descrierii cartii, iar la prima vedere mi s-a parut ca iese din tiparele obisnuite ale autoarei

sursa foto

Descrierea cartii:

Ea a învățat că tăcerea era cea mai bună armă a sa.

El a jurat că o va proteja întotdeauna.

Amândoi împărtășesc un trecut îngrozitor, în urma căruia au creat o legătură indestructibilă. Sau, cel putin, așa credeau ei. Până când drumurile lor s-au despărțit brusc, în urmă cu patru ani.

Mallory și Rider încearcă de ceva vreme să-și depășească experiențele înfiorătoare trăite într-un centru de plasament, să-și clădească un viitor, să uite. Dar chiar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, Mallory și Rider se reîntâlnesc la liceu și descoperă că legătura puternică din copilărie n-a dispărut… continuă să existe, la fel ca și rănile. În această încercare de a se vindeca de trecut și de a-și depăși temerile și nesiguranța, amândoi descoperă că există ceva ce-i poate ajuta: iubirea și prietenia.

Cred ca am inceput s-o citesc aproape imediat ce a sosit coletul cu carti. Nu stiu de ce dar povestile astea in care cei doi se "pierd" unul de altul si se regasesc dupa ceva ani, mi se par fascinante. Si, desi am descoperit aproape de la inceput ca e un subiect des intalnit, acel al copiilor din centrele de plasament, a copiilor "din sistem", cum spun ei, nu am putut lasa cartea din mana. Bine-nteles ca m-a dus cu gandul la toate celelalte carti citite cu acelasi subiect, in special seria "Te astept", dar la momentul respectiv nu am putut face legatura intre acele carti, scrise de J. Lynn si aceasta. Abia acum, scriind impresiile mele despre carte am realizat ca e vorba de aceeasi autoare.

Cartea incepe cu o poveste din trecutul lor, despre care iti dai seama ca e reprezentativa pentru tot ce va urma, dar care se opreste cumva inainte de momentul culminant( ca pauza de publicitate dintr-un film palpitant), apoi trece la timpul prezent si .... e altfel. Descoperi cu picatura cate putin din tot ce s-a intamplat in noaptea aceea de  demult si iti trezeste curiozitate si vrei sa stii, dar tot nu afli prea curand ce anume s-a intamplat de au fost despartiti. 

Mi-a placut ca s-au recunoscut imediat ce s-au vazut, dar si ca anii trecuti peste ei in medii diferite desi nu multi, si-au pus amprenta asupra personalitatii lor si relatia dintre ei nu e reluata fix de acolo de unde a ramas, ci se construieste si se consolideaza incet.

Cineva spunea despre carte, si nu mai gasesc cine, ca e mai mult decat o poveste de iubire. Sincera sa fiu, eu nu am perceput-o ca pe o poveste de iubire. Desi regasirea si despartirea lor m-a dus cu gandul la Hope si Dean din "Hoppless" de Colleen Hoover, Rider era adolescentul tipic crescut in asitenta maternala ca in seria "Te astept", cartea mi se pare mult mai apropiata ca idea de " Daca as ramane" a lui Gayle Forman. Instrospectia si lupta lui Mallory de a iesi din mutenia adanc inradacinata in subconstient inca din copilarie de teama de a face zgomote ( " Sa nu scoti un sunet"  ii spunea Rider in noaptea din prolog), teama ei de galagia si zgomotul din jur si lupta pe care o duce sa-si depaseasca aceste temeri mi s-a parut asemanatoare cu lupta Miei de iesi din coma.

Mi-a placut ca reusita lui Mallory se realizeaza treptat, in pasi mici

"- Sunt ...sunt noua.

Gata! Am facut-o. Am vorbit.

Luati de aici! Sunt stapana cuvintelor."

Banal pentru noi, un pas mare pentru Mallory. 

"Eram la ora de comunicare. Eram prezenta.

Reusisem"

 Propozitii scurte, strategic asezate in pagina, astfel incat simti odata cu Mallory tot ce simte ea, chiar si esecul, dar mai ales bucuria pentru fiecare pas mic pe care il face in a trece peste problema ei. Un alt lucru care m-a incantat e ca ,desi prezenta lui Rider o scoate din mutenie si in prezenta lui incepe sa vorbeasca mai mult, totusi progreseaza si fara el, isi cauta activitati si fara el( ia pranzul cu colegi), iar el nu redevine centrul universului ei.

Da, apar pe acolo si primii fiori de iubire, un inceput de relatie, dar cartea nu e despre cum invinge dragostea lor obstacolele, ci despre cum fiecare din ei evolueaza. Vedem totul din prisma lui Mallory, dar vedem si progresul lui Rider, chiar daca la final doar, dar vedem si reusita lui de a trece peste complexul "eroului care se scarifica pentru cei dragi". Cred ca ar fi interesant o carte si din prisma lui, chiar daca procedeul e deja un stereotip, multe carti aparand ca varianta celuilalt, dupa publicarea primei carti.

  Pe blogul ei, "Ana si cartile" scrie despre carte

"După cum v-am spus mai sus, romanul nu este unul remarcabil, dar este foarte plăcut scris. Se citește ușor în ciuda ușoarei tărăgănări a poveștii și a nervilor aferenți pe care mi i-a „gâdilat” pe parcurs, replicile sunt fluide și curiozitatea îți este trezită ușor, ușor. M-am pus în locul personajelor și m-am întrebat ce aș fi făcut dacă aș fi trăit în carte. E un exercițiu interesant, unul care îți permite să te conectezi mai bine cu romanul."

Un indemn bun, as spune. Oare ce am fi facut in situatia respectiva?

As recomanda cartea tuturor deopotriva si adolescentilor, dar si celor mai mari. Sunt multe de invatat de aici.

Sa nu spui niciodata pentru totdeauna - citeste online