Scai exploratoarea

 Nu mă așteptam să scriu așa repede iar despre Scai, aveam pentru azi adunate niște poze pentru jurnalul de grădină, dar în numai două zile mi se pare că a progresat destul de mult. Cel puțin pozele asta spun. E mult mai firavă decât a fost Fifi când a ajuns la noi, dar Fifi a venit singur, în timp ce despre ea cred că a fost abandonată prin zonă și vreo câteva zile a mâncat doar iarbă. Dar pare să înțeleagă repede destul de mult chiar dacă nu reușește să făcă anumite lucruri. Încă nu poate să se cațere, nu știe să-și retragă gheruțele repede și rămâne cu ele prinse de câte ceva. Și nici să bea apă normal nu mi se pare că știe.

Ieri, după ce am spălat-o iar pentru că o udase Bella și se rostogolise prin praf, a descoperit că poate să se spele singură. E un zgribulici mic ce încape într-o palmă.

S-a obișnuit cu prezența câinilor și a învățat să se ferească de ei. Își caută locuri în care ei să n-o ajungă, cum ar fi printre ghivecele cu flori. Stă între ele și îi urmărește, când nu-i mai vede iese și explorează împrejurimile. Dacă se întorc câinii, se pitește iar.

Dar, dacă o prinde vreunul în deplasare a învățat să se trântească pe jos și să facă pe mortul. Nero e cel care o urmărește peste tot. 

Cumva pare că o păzește să nu se piardă. În pozele de alături stă culcat lângă ea. Uneori pleacă după Bella, sau după ceva ce vede la poartă și apoi se întoarce să verifice dacă mai e acolo unde a lăsat-o.

Dimineață am reușit să prind toate trei pisicile în aceeași poză. Totuși, motanii încă păstrează distanța. Fifi ia mereu poziție de pândă. Porto doar stă la distanță.

Din cauza aversiunii care li se citește pe mutrițe, nici nu prea mai stau să mânânce dacă e și ea prezentă. Dimineață au intrat în casă pe lângă mine și au refuzat să iasă până nu le-am dat bolurile cu mâncare în casă.

De aceea am început să o iau pe Scai în casă sau în grădină când văd că sunt motanii pe lângă casă, ca să se poată duce singuri la bolurile cu mâncare.

Piticuța a fost încântată să exploreze parterul. Mă uimește memoria ei, ține minte foarte repede unde îi sunt cele necesare.

Poate să coboare de pe cușcă pentru că a învățat să se arunce. Mi-e milă de piciorușele ei că le forțează astfel, mai ales că sunt doar piele și os. Dar a învățat că mâncarea e sus și când ieșim afară se așează în fața noastră și se uită insistent s-o urcăm la bolul cu mâncare.

I-am pus un fel de cățărător dintr-un covoraș de baie rulat, dar nu reușește încă să se urce singură. O punem de fiecare dată să urce puțin singură să se învețe. Dar în seara asta mi-a făcut surpiza să urce singură treptele și să se ducă până la covoraș. Cu ajutor de susținere poate să urce ultimii 10-15 cm.

Și nu a fost singura surpriză din seara asta. Porto a venit acasă și a stat să mănânce odată cu ea. Cât timp nu se apropie de el nu are nicio problemă. Dar dacă se uită la el...deja se supără și pleacă.