La începutul anului, când am zis da provocării 365 de postări pe blog, am știut că nu voi putea posta zilnic ceva, dar cum sunt tentată să îmi testez limitele mereu, mi-am zis că voi adapta provocarea la a pune o poză pe zi.
La vremea respectivă mă gândeam că va fi simplu de pe telefon să încarc o poză pe blog și să o postez. Dar apoi am început să semnez și să numerotez pozele, astfec că mi-am pus cumva singură bețe în roate și astfel trebuie să ajung tot la laptop pentru editarea pozei. Cu programul de editare de pe telefon nu pot face același lucru.
Cu alte cuvinte am ajuns de unde am plecat, tot la laptop trebuie să ajung pentru postări. Primul hop l-am întâmplinat de Paște, luna trecută, vreo săptămână parcă, dar pe care l-am recuperat repede. Nu mă așteptam să mi se întâmple iar așa repede, dar s-a întâmplat.
Între alergătura cu Nero, zilnic la veterinar pentru tratarea rănii pe care și-a făcut-o singur, grădina și alte treburi neașteptate, efectiv într-o seară m-am întins pe canapea cu laptopul lângă mine să postez doar o poză, chiar nu mă simțeam în stare de mai mult atunci. Nu știu când s-a rupt filmul, m-am trezit după câteva ore nedumerită că ce caut eu la parter în toiul nopții. Era mult trecut de miezul nopții, am zis că recuperez repede a doua zi, dar iata-mă abia o săptămână mai târziu, încercând să recuperez tot ce am ratat. Culmea e că, în fiecare zi, îmi pregăteam pozele pe telefon și le trimiteam pe laptop să le editez, dar ... cred că aveam nevoie de o pauză de blog, dar acum că am revenit, voi posta și pozele respective la zilele pentru care le pregătisem.
Ce-am mai făcut între timp:
Nero a terminat cu vizitele la veterinar, nu e încă complet vindecat, dar nu mai are nevoie de tratamentul injectabil și acum stă să-i curățăm noi zona afectată. Mă bucur să spun că nu mai este rană deschisă, nu mai face coji, dar nu i-a crescut încă părul și încă poartă conul mai mult preventiv, să nu cumva să se rănească iar scărpinându-se. Ne-am cam obișnuit acum cu el așa.
Porto e în continuare fornăit, dar nu pare să se chinuie să respire, ceea ce mă face să cred că e totuși un fel de alergie la polen. Nu-mi amintesc să nu fi fost primăvară în care să nu aibă o perioada de acest fel de fornăială. E la fel de răsfățat și mofturos, vrea în casă la masă cu domnișoara cea mare. În casă se aleragă cu Fifi peste tot, se iau la trântă, afară se ignoră reciproc. Au început, în schimb, să aducă fiecare câte o ofrandă.
Bella începuse să se înevețe să rămână singură acasă, am observat că nu-l mai caută tot timpul pe Nero, nici când sunt amândoi în curte. După urmele de colți, cred că a încercat să-i dea conul jos, dar probabil s-a lămurit că nu se poate că alte urme nu au mai apărut.
Greva profesorilor, deși o susțin, mi-a afectat programul obișnuit, uneori am dus copilul degeaba la școală, alte ori a trebuit să-l duc mai târziu sau să-l iau mai devreme. Sper ca de mâine să fie mai organizați cu orele care se fac și care nu, că momentam simt că e doar un haos. Mâine avem ședința pe școală la cea mică să discutăm aspectele legate de grevă.
Grădina îmi ocupă aproape toate serile, iar când intru în casă seara de cele mai multe ori am fost mult prea obosită să mai deschid blogul. A mai venit și soțul pe acasă și am preferat să stau cu el. Dar despre grădină o să vorbesc mai mult zilele următoare, într-un jurnal de grădină.
Joi am crezut toată ziua că e miercuri și îmi tot pregăteam pozele pentru MFC. Nici măcar când am primit telefonul de la Suzana (mulțumesc mult draga mea), nu am realizat că miercurea a trecut. Acum mă distrez pe seama mea că deși acasă am făcut toate activitățile aferente zilei de joi, pentru blog în mintea mea era miercuri. Când am realizat adevărul, undeva le la 23.30 seara, pe un laptop care nu prea vrea să mai funcționeze bine (nici acum nu mă lasă să fac ce vreau eu, îmi arată notificări pe care nu le-am cerut peste pagina blogului - zici că și-a făcut cumva un update și s-au schimbat setările făcute de mine)... mi-am prelungit pauza de blog.
Și pentru că iar s-a făcut miezul nopții, închei aici, cu speranța că voi recupera repede tot ce am ratat în blogosferă.
PS: în poză, un alt cadou de la mama, un trandafir japonez care mi-a dăruit o minunată floare aproape imediat ce l-am adus acasă.
Foarte frumos trandafirul, înțeleg și cum e cu oboseala. Dar munca in gradina îți aduce și satisfactii, odihnește mintea... Am fost și eu sâmbătă la grădină, am ajuns acasă franta de oboseala dar cu mintea odihnită, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă stăteam acasă.
RăspundețiȘtergereMă bucur să aud vești bune despre echipa blănoasă!
Mereu am considerat că e mai ușor cand ai grădina lângă casă, dar în ultimul timp nu mai pare așa. Nu prea am mai reușit să mă ocup chiar cum trebuie de grădină în ultima perioadă. aștept de-acum vacanța, că se pare că revenim la programul normal de școală.
ȘtergereO gradina, oricat ai vrea, este o imensa consumatoare de energie si timp, insa ideea efectelor este presupun un suport consistent. Pauzele sunt necesar binevenite!
RăspundețiȘtergereImi pare bine sa aud ca animalutele sunt mai bine. Era si cazul dupa atata ingrijire.
Nu stiu cum se va derula greva, insa chiar daca cererile sunt firesti, as fi vrut sa se spuna si ceva ce e extraorinar de important. Despre copii, despre programa, despre muuulte lucruri facute praf in zona asta. Si daca nu se fac, pot apare speculatii, dupa cum s-a intamplat.
Telefonul a fost ceva instinctiv si m-ai surprins ca ai vorbit despre el. Mi se mai intampla sa pun mana pe telefon si sa sun pe cineva cu care nu am mai vorbit, de parca ceva imi sopteste... :)
Prioritatile sunt importante, orice altceva vine putintel decalat!
Pupici si imaginatie in organizarile proprii! 😘❤️
Am pomenit telefonul pentru că a picat într-un moment .... nu stiu cum să-l descriu, dar a fost ceva ce aveam nevoie în acel moment fără să realizez că îmi era necesar. Mi-a făcut bine la moral.
ȘtergereLista mea de priorități va superi momentan niște modificări majore. Va trebui să mă pun pe mine pe la primele puncte. Mă simt de parcă corpul strică de e nevoie de revizie.
Ce frumos este trandafirul japonez. Am avut si eu odata unul galben. imi amintesc cand m-am trezit, intr-o dimineata si ma privea o floare galbena.. am ramas asa... uimita.. cu soarele care aruca raze .. cu floarea aceea minunata. Ceva magic.
RăspundețiȘtergereMa bucura vestile despre blanosi :D Yuhuu!! Ce bine :*
Ieri seara si laptopul meu.. sau mai bine zis nu el ci blogul, mailul... se blocasera. Nu voiau sa mai miste :O.
Pozele de la provocarea 365 le pregatesc pe tel (e o aplicarie inframe sau ceva de genul). Dar ca sa pun copyright pe ele intru pe laptop si apoi trebuie sa editez pozele ca sa scot marginea scrisa (uneori mai uit.. haha).
Pupici cu drag :) si bine ai revenit!!
Din câte îmi amintesc am mai avut la începutul căsniciei, trandafiri japonez. Am avut multe flori pe atunci, dar le-am cam pierdut când am fost cu copilul in stal, rămăsese casa goală și nu a mai avut cine să le ingrijească. Pe acestia i-am luat de la mama, mai mult de milă. Pe timpul verii ea se mută la tară și nu are cum sa-și ia florile după ea. Arăta incă tare amărâți cu puține frunze după lipsa de ingrijire. Sper să-i pot intreține așa cum trebuie.
ȘtergereEditarea pozelor cred că îmi ia și mie cel mai mult și am observat că ajund să obosec după ce stau o perioadă la calculator ( mă dor ochii cu toate protecțiile oferite de ochelari) De multe ori editez pozele si zic că iau pauză 5 min de laptop ca sa-mi revin și mă iau cu treburile casei și ajung înapoi la laptop dup câteva ore.
PS: bine v-am regăsit!
vai, asa o perioada am avut si eu, imediat dupa ce s-a schimbat ora de vara. Am fost în defazaj dar nu de o ora... câteodata o zi sau doua... mereu obosita si alergând sa recuperez ceva! Uf, a trecut ☺ Deci va trece si la tine ♥
RăspundețiȘtergereDe mirat însa, nu ma mira, cand citesc cate ai avut de rezolvat! Mai ales pentru Nero, ti-ai consumat nu doar energie ci si multa iubire. Imi amintesc si eu când l-am avut pe Leo ranit! Ma bucur ca este inspre bine ♥ Ma bucur ca toate celalalte sufletele ale casei sunt bine ♥ Sa va bucurati de soare si sa ramaneti toti sanatosi!
Trandafirul tau japonez este o frumusete! La noi nu a rezistat. Am avut si camelie, nici aceea nu a rezistat. La noi sunt toate usile deschise si cred ca daca e curent, le afecteaza... Habar nu am, poate ca suntem noi mai nevrednici. Avem vreo 10 orhidee, un bambus si un ficus, plus doua craciunite, care sunt inca superbe (le-am cumparat in decembrie si înca sunt minunate. Una are frunze rosii, alta galbene). Avem si un bonzai si cateva cactee... Acestea în casa. Ah, era sa uit, avem si "planta banilor"☺
In curte, avem multe înflorite, dar nu flori ci boscheti: rododendronii, azaleea, copacelul frumusete, dafinul salbatic, lamâitele, liliacul se trece acum si bujorii nu vor sa înfloreasca. Trandafirii au multi bobocei, insa nu a înflorit înca niciunul. Gladiolele pe care le-am plantat au dat frunzulite - tare ma bucur! Hortenziile înca nu au inflorit, dar asteptam de pe o zi pe alta... cam atât ☺
Mai sunt doua saptamani si jumatate si vom pleca in concediu. Nu stiu cum vom gasi gradina cand ne vom intoarce, dar avem vecini de incredere.
Te pup. O saptamana cat mai placuta iti doresc ♥
Si soarele acesta puternic venit cumva brus, după zile ploioase și destul de reci ne afectează nu doar planurile de treabă ci și la nivelemoțional. După un drum cu mașina print-o astfel de căldură, oricat de scurt, ajunsă acasa am nevoie de o mică relaxare, de ceva răcăritor.
ȘtergereEu nu prea am pus aarbuști în afara trandafirilor, dar încep încep încet să adaug câte unul. Am tot încercat în ultimii ani să pun leandru. Iau lastarul, îl țin ca la carte în sticlă, face rădăcini, crește, îl pun în pământ - se usucă. A încercat și mama la ea acasă, trebuia sa-l iau odată cu trandafirul japonez - era deja uscat. La fel am incercat cu Mâna Maicii Domnului, în rânduri repetate. Nu o pot prinde aici la mine.
O săptămână minunată!
ciudat! la mine se prind toate relativ repede. Mâna -maicii-domnului mi-a trimis mama în pachet ☺☺☺ A pus cateva ramurele intr-o sticla de plastic de un sfert de litru, a turtit-o sa scoata aerul jumatate, din sticla, a invelit coditele in servetel umed si asa mi-a trimis pachet ☺☺☺ Am scos ramurelele, le-am pus in vaza, direct la lumina pe pervazul ferestrei si cand au facut radacina, le-am plantat. Acum, e ditamai pomisorul - noi l-am pis sa se agate de un zid de casa..
ȘtergereNumai bine Niko draga ♥
Te rog sa imi mai spui o data cand e ziua ta de nastere? 🤔
ȘtergereInteresant modeul de ambalare a rămurelelor. O sa-i spun și mamei ideea că ea transportă mereu lastari dintr-un loc în altul. O să mai încerc cu Mâna Maicii Domnului. Încă nu renunț la ideea de a o avea.
ȘtergereZiua mea de naștere - 6 noiembrie
Ștergere